Psalmul 88

O cântare – Un psalm al fiilor lui Core – Către mai marele cântăreţilor – De cântat cu flautul – O cântare a lui Heman, Ezrahitul
1 Doamne Dumnezeul mântuirii mele!
Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele;
3 căci mi s-a săturat sufletul de rele
şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă,
sunt ca un om care nu mai are putere.
5 Stau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte
şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
7 Mânia Ta mă apasă
şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
8 Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis şi nu pot să ies.
9 Mi se topesc ochii de suferinţă;
în toate zilele Te chem, Doamne,
şi-mi întind mâinile spre Tine!
10 Oare pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
11 Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt
şi de credincioşia Ta în Adânc?
12 Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13 Doamne, eu Îţi cer ajutorul,
şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?
15 Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor,
sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
16 Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17 Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi;
şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Psalmul 89

O cântare a lui Etan, Ezrahitul
1 Voi cânta totdeauna îndurările Domnului,
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!”
3 „Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul –
„iată ce am jurat robului Meu David:
4 „Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.” (Oprire)
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor
şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9 Tu îmblânzeşti mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11 Ale Tale sunt cerurile şi pământul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua;
Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Braţul Tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei,
care umblă în lumina feţei Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu eşti fala puterii lui;
şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru;
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20 am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini,
şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul nu-l va prinde,
şi cel rău nu-l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el,
şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea,
şi în dreapta lui, râurile.
26 El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!”
27 Iar Eu îl voi face întâiul născut,
cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,
şi legământul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face veşnică sămânţa,
şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,
şi nelegiuirile cu lovituri;
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.
35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
36 Sămânţa lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna va dăinui pe vecie,
şi ca martorul credincios din cer. (Oprire)
38 Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat
şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.
40 I-ai prăbuşit toate zidurile
şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
41 Toţi trecătorii îl jefuiesc
şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43 ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui
şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereţii
şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)
46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare
şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47 Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea
şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire)
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi
pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;
51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!

Psalmul 90

CARTEA A PATRA
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,
din neam în neam.
2 Înainte ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4 Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
5 Îi mături ca un vis:
dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6 înfloreşte dimineaţa şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

(Va urma)