Psalmul 58
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David
1 Oare, tăcând, faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin,
verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11 Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”
Psalmul 59
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5 Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
6 Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii;
căci zic: „Cine aude?”
8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte;
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului. – (Oprire)
14 Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.
Psalmul 60
Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca şi „Crinul mărturiei” – O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură – Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4 Ai dat celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:
„Voi ieşi biruitor,
voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim este tăria capului Meu,
iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab este ligheanul în care Mă spăl;
peste Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic.
12 Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,
şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
(Va urma)