Psalmul 55
Către mai marele cântăreţilor – De cântat pe instrumente cu corzi – O cântare a lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
3 din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza
şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7 Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire)
8 Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei,
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se coboare de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul:
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Psalmul 56
Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când l-au prins Filistenii la Gat
1 Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei;
sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina celor vii.
Psalmul 57
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
până vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta până la nori.
11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
(Va urma)