Psalmul 64
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat:
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor,
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse
şi zic: „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri
şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată, iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea;
şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”,
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
Psalmul 65
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David – O cântare
1 Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion,
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Mă copleşesc nelegiuirile:
dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este încins cu putere.
7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor,
şi zarva popoarelor.
8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale:
Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Câmpiile pustiului sunt adăpate,
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acoperă de oi,
şi văile se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.
Psalmul 66
Către mai marele cântăreţilor. O cântare. Un psalm.
1 Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2 Cântaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3 Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale!
Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4 Tot pământul se închină înaintea Ta
şi cântă în cinstea Ta,
cântă Numele Tău. – (Oprire)
5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6 El a prefăcut marea în pământ uscat,
şi râul a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
7 El stăpâneşte pe vecie, prin puterea Lui.
Ochii Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire)
8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
9 El ne-a păstrat sufletul cu viaţă
şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus în laţ
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut prin foc şi prin apă:
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13 De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot,
îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
14 juruinţe care mi-au ieşit de pe buze,
pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
15 Îţi voi aduce oi grase ca ardere de tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi. – (Oprire)
16 Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.
17 Am strigat către El cu gura mea,
şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
(Va urma)