~ Acesta este site-ul oficial al Bisericii „Harul” din Lehliu-Gară, jud. Călărași. Pe acest site veți găsi articole referitoare la viața bisericii, fotografii și filmulețe cu activitățile pe care de desfășurăm în adunare. Dumnezeu să binecuvânteze biserica noastră și fie ca tot ceea ce se face aici să fie după voia Domnului! Amin! Adresa noastră: str. Competrolului, nr. 25, cod poștal: 915300, Lehliu-Gară, județul Călărași (vizavi de Gara CFR).
Un psalm al lui David 1 Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; 2 căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se veştejesc ca verdeaţa. 3 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie. 4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. 5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. 7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. 8 Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. 9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara. 10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. 11 Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace. 12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui. 13 Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua. 14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită. 15 Dar sabia lor intră în însăşi inima lor, şi li se sfărâmă arcurile. 16 Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi. 17 Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi. 18 Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie. 19 Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete. 20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul. 21 Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. 22 Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi. 23 Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; 24 dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. 25 Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. 26 Ci el întotdeauna este milos şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi. 27 Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie. 28 Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită. 29 Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie. 30 Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptatea. 31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii. 32 Cel rău pândeşte pe cel neprihănit şi caută să-l omoare. 33 Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui şi nu-l osândeşte când vine la judecată. 34 Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi. 35 Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. 36 Dar, când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi. 37 Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori. 38 Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită. 39 Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. 40 Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.
Psalmul 38
Un psalm al lui David – Spre aducere aminte 1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta. 2 Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi mâna Ta apasă asupra mea. 3 N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. 4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. 5 Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele. 6 Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. 7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. 8 Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem. 9 Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse. 10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. 11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau deoparte. 12 Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua urzesc la înşelătorii. 13 Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut care nu deschide gura. 14 Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns. 15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule! 16 Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!” 17 Căci sunt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea. 18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu. 19 Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr. 20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele. 21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! 22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!
Psalmul 39
Către mai marele cântăreţilor: Către Iedutun – Un psalm al lui David 1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” 2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare. 3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis: 4 „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” 5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire) 6 Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. 7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea. 8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun! 9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi. 10 Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale. 11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire) 12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei. 13 Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!