Psalmul 82
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2 – „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4 scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,
izbăviţi-i din mâna celor răi.”
5 Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic,
ci umblă în întuneric;
de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.”
7 Însă veţi muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.”
8 Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul!
Căci toate neamurile sunt ale Tale.
Psalmul 83
O cântare – Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă,
şi cei ce Te urăsc înalţă capul.
3 Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău
şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 „Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,
ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
5 Se strâng toţi cu o inimă,
fac un legământ împotriva Ta:
6 corturile lui Edom şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii,
7 Ghebal, Amon, Amalec,
filistenii cu locuitorii Tirului.
8 Asiria se uneşte şi ea cu ei
şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
9 Fă-le ca lui Madian,
ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor,
şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
11 Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb,
şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12 Căci ei zic: „Să punem mâna
pe locuinţele lui Dumnezeu!”
13 Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf,
ca paiul luat de vânt,
14 ca focul care arde pădurea
şi ca flacăra care aprinde munţii!
15 Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16 Acoperă-le faţa de ruşine,
ca să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie,
să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul,
Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.
Psalmul 84
Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.
1 Cât de plăcute sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului,
inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu!
3 Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo,
şi rândunica un cuib unde îşi pune puii…
Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor,
împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!
Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)
5 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuieşte încrederea.
6 Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare,
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! – (Oprire)
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule,
şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut,
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor,
ferice de omul care se încrede în Tine!
(Va urma)