Psalmul 52
Către mai marele cântăreţilor – O cântare a lui David – Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec”
1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba ta nu născoceşte decât răutate,
ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna decât adevărul. – (Oprire)
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău,
şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. – (Oprire)
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
şi vor râde de el, zicând:
7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se încredea în bogăţiile lui cele mari
şi se bizuia pe răutatea lui.”
8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat;
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
Psalmul 53
Către mai marele cântăreţilor – De cântat pe flaut – O cântare a lui David
1 Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte,
nu este niciunul care să facă binele.
2 Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput
şi să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 „Şi-au pierdut oare mintea cei ce săvârşesc nelegiuirea,
de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă pe Dumnezeu?”
5 Atunci vor tremura de spaimă,
fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,
îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.
Psalmul 54
Către mai marele cântăreţilor – De cântat cu instrumente cu corzi – O cântare a lui David – Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta!
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu. – (Oprire)
4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul este sprijinul sufletului meu!
5 Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimiceşte-i în credincioşia Ta!
6 Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7 căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
(Va urma)