Etichete
duminică, 4 septembrie
Dacă nu veți mânca deci carnea Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu are viață eternă.
Ioan 6.53,54
Sângele lui Hristos (2) – A mânca trupul Lui și a bea sângele Lui
Acest minunat capitol din Evanghelia lui Ioan ne spune, la începutul său, că Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape (versetul 4). După ce a hrănit mulțimea, Domnul a început să le vorbească oamenilor despre Sine ca fiind pâinea vieții.
Pâinea vieții vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Totuși, întruparea Sa – deși un act cu totul binecuvântat – nu era suficientă pentru mântuirea noastră. Era necesară și moartea Sa. „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Prin urmare, Domnul vorbește în continuare despre moartea Sa, folosind imaginea cărnii și a sângelui. Această imagine le era familiară ascultătorilor Săi, mai cu seamă că se apropia Paștele. În Exod 12, sângele mielului de paște era pus pe ușorii și pe pragul de sus al ușii, în timp ce mielul era mâncat înăuntru de israeliți.
Folosind această imagine, Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi, și nouă astăzi, că trebuie să ne hrănim cu sângele și cu trupul Lui. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, faptul că trupul și sângele sunt separate arată că moartea a avut loc. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că Domnul vorbește aici într-un mod figurativ. Știm că mâncarea pe care o mâncăm devine parte din noi. Tot așa, trebuie să ne însușim moartea Sa și tot ceea ce înseamnă ea. Trebuie să ne-o însușim prin credință și să o facem a noastră. În versetul 53, Domnul vorbește despre a mânca o dată pentru totdeauna, lucru necesar pentru a dobândi viața. În versetele 54-57 avem un proces continuu de a mânca, pentru susținerea vieții dobândite. Viața eternă care ne-a fost dăruită este dependentă de moartea Sa. Fie ca toți să prețuim moartea Sa și pe El Însuși, din ce în ce mai mult!
K. Quartell